Pe Alexandru Mironov il stiam numai si numai de la televizor, din zilele de demult, cand inca ma mai uitam la "cutiuta cu minuni". Auzisem soptindu-se pe la colturi ca are texte bune, dar nu stiam cat sunt de bune. Pana cand am deschis O planeta numita Anticipatie si m-am apucat sa citesc Antipoveste. Ah, cat l-am invidiat pentru ideea de a fi scris despre Fat Frumos si Ileana Cosanzeana, si cat l-am admirat mai apoi pentru trecerea brusca de la basm si limbaj arhaic la entitati din memoria unui ordinator, la metagalaxii si hiperdispozitive! Finalul surprinzator al povestirii Antipoveste m-a facut sa inteleg pe deplin cum de este atat de apreciat, respectat si cautat numele lui Alexandru Mironov.
"Uite ce-i - continua Zmeul - nu vreau a-ti sti iar taria buzduganului tau fermecat si nici n-am de gand a-ti lua fata, dar daca vreti sa va dau drumul inapoi pe taramurile voastre, raspundeti-mi la trei intrebari."
"Nodul hiperspatial s-a comportat perfect sub actiunea sistemului de trecere si micile unitati biologice au fost trimise inapoi pe planeta lor, la viata normala, Raporta Mauel I."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu