duminică, 4 octombrie 2015

Antipoveste, de Alexandru Mironov

Pe Alexandru Mironov il stiam numai si numai de la televizor, din zilele de demult, cand inca ma mai uitam la "cutiuta cu minuni". Auzisem soptindu-se pe la colturi ca are texte bune, dar nu stiam cat sunt de bune. Pana cand am deschis O planeta numita Anticipatie si m-am apucat sa citesc Antipoveste. Ah, cat l-am invidiat pentru ideea de a fi scris despre Fat Frumos si Ileana Cosanzeana, si cat l-am admirat mai apoi pentru trecerea brusca de la basm si limbaj arhaic la entitati din memoria unui ordinator, la metagalaxii si hiperdispozitive! Finalul surprinzator al povestirii Antipoveste m-a facut sa inteleg pe deplin cum de este atat de apreciat, respectat si cautat numele lui Alexandru Mironov.


"Uite ce-i - continua Zmeul - nu vreau a-ti sti iar taria buzduganului tau fermecat si nici n-am de gand a-ti lua fata, dar daca vreti sa va dau drumul inapoi pe taramurile voastre, raspundeti-mi la trei intrebari."
"Nodul hiperspatial s-a comportat perfect sub actiunea sistemului de trecere si micile unitati biologice au fost trimise inapoi pe planeta lor, la viata normala, Raporta Mauel I."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu