Povestea care da numele cartii de povestiri scrise de Ana-Veronica Mircea (Floarea de loldilal) incepe in forta, facand cititorul neavizat sa simta "mana dreapta pe umar ... - atingerea care daruieste PUTEREA -...", sa intre in budoarul Leirei pentru a simti cum "trupul ei fremata savurand lacomia ... - de ostean indelung mistuit de dorul femeii...", ca mai apoi sa il coboare acolo unde imigranti si trogloditi tanjesc sa puna laba pe Orasul Continental, in vreme ce epuratorii (cei care au darul de a deosebi mirosul lor de cel al Orasului) ii vaneaza fara gres. Va reusi oare Anob sa curete Orasul de gunoaie sau va muri intrebandu-se: "Cerule, ce creaturi blestemate ne-au invadat? Cum izbutesc sa-si ascunda scarna bolborosinda sub alte si alte intrupari, una mai bine trucata decat alta?". Pentru a afla, cititi cu atentie Floarea de loldilal.
"Nesocotind ritualurile si starnind rumoare in randul asistentei scandalizate, imi ofera o floare de loldilal. O iau multumindu-i din ochi si, fara sa-mi pese ca as putea fi muscat, imi afund narile in ea, ii sorb cu nesat parfumul, singurul care poate invinge putoarea de latrina inconjurata de hoituri ce mi se pare ca - sau chiar a luat in stapanire iubitul meu Oras".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu