jurnale pentru femei

Adevizi parchet si mochete pvc

Zilele trecute m-am intalnit in fata blocului cu o vecina, una dintre acele doamne foarte comunicative care, in doar cateva minute, iti pot povesti intreaga lor viata, ba chiar intra si in vietile altora. Avea un picior bandajat, in gips, si mergea schiopatand destul de rau. Am intrebat-o ce a patit si mi-a povestit ca fiul ei a cumparat o mocheta pvc mare si foarte frumoasa. A vrut sa foloseasca adezivi, sa o lipeasca, dar doamna nu a fost de acord, caci asa-s uneori batranii, obisnuiti cu vremurile pe care le-au prins, cand omul iesea afara sa isi bata si perieze covoarele ori scotea linoleumul din cand in cand pentru a-l spala pe dos etc. Din cauza ca mocheta pvc nu a fost lipita, iar bebelusul casei s-a tot tarat pe ea, aceasta s-a indoit, iar doamna s-a impiedicat si s-a ales cu un picior rupt. I-am spus si eu ca ar fi bine daca ar cauta sa cumpere niste Adevizi parchet si mochete pvc, ca toata lumea procedeaza asa, fie ca e vorba despre o casa particulara, fie ca e vorba despre o institutie, un birou sau orice alt spatiu unde pot fi folositi adezivi parchet sau adezivi mochete pvc. Mi-a dat dreptate, asa cum i-a dat si fiului sau, dupa ce a ajuns la spital.

Salopete de lucru

Nu stiu cum este pe la altii, insa in casa noastra, desi rar reparam cate ceva, mereu este nevoie de salopete de lucru. In primul rand pentru ca baietii mei, atunci cand se apuca de treaba, vor neaparat sa fie bine echipati si sa aiba o trusa potrivita de scule. Povesteam eu pe undeva ca trusa lor este compusa din boxe puternice pentru muzica ambientala, sticla de suc, pachetul de tigari, eventual niste dulciuri, ca altfel nu pot munci. In al doilea rand aveam mereu nevoie de salopete de lucru pentru varul meu, mare meserias si el, atat de mare incat distruge chiar si cea mai rezistenta dintre multele salopete de munca in cel mai scurt timp posibil, dupa care baga la munca hainele bune, ca doar nu poate merge dezbracat la lucrare. Ei bine, sotul meu a decis zilele trecute sa caute pe internet un site cu salopete de lucru ieftine online, sa ii comande varului meu cateva bucati, ca sa nu il mai vedem milog pe la usa, cerand niste blugi, un tricou si o bluza de trening mai veche, cum face de obicei. I-am spus ca nu trebuie sa caute pe internet, ca stiu eu exact locul de unde se pot cumpara salopete de lucru ieftine online.

Sicrie la preturi mici

Dupa cum stiti deja, zilele trecute am terminat de citit cartea Shantaram. Vreme de doua volume voluminoase (ca sa ma joc putin printre cuvinte) am umblat prin orase indiene alaturi de gangsteri si am vazut cum cadeau secerati oamenii de parca ar fi fost vreo molima. Unii de holera, altii impuscati etc, ca in orice carte de aventuri care se respecta. La un moment dat chiar imi spuneam ca o firma de servicii funerare s-ar imbogati rapid acolo, caci zilnic ar vinde zeci de sicrie. Apoi am dat in carte peste o informatie pe care de fapt o stiam, dar o uitasem. In India oamenii sunt incinerati (nu stiu daca toti sau doar cei de o anumita religie). Asadar, faptul ca stiam despre un loc unde se pot gasi Sicrie la preturi mici nu folosea la nimic, cel putin nu pentru a face glume macabre referitoare la cartea respectiva. Astazi mi-am dat seama ca as putea, in loc de glume, sa fac un articol prin care sa ii ajut pe cei care cauta sicrie la preturi mici. Iata motivul pentru care scriu pe blog despre Servicii Funerare Luca - Servicii Funerare Bucuresti.

Shantaram, carte scrisa de Gregory David Roberts

Despre Shantaram, carte scrisa de Gregory David Roberts, as putea vorbi zile intregi fara sa ma plictisesc. Inca de la primele pagini citite mi s-a deschis in fata ochilor o lume noua (pentru mine), un univers fascinant, imbogatit la fiecare noua pagina cu informatii despre cultura indiana, despre orasul Bombay, despre gangsterii unei lumi in continua schimbare. Este o carte in care dragostea, ura, prietenia, aventura si increderea se impletesc armonios. Recenzia cartii Shantaram o puteti citi cu un singur clic pe link. Magnetismul Indiei se simte in fiecare capitol al acestei carti, iar darul de a povesti cu care Gregory David Roberts a fost inzestrat completeaza tabloul. Shantaram este genul de carte pe care nu o lasi din mana, indiferent daca iti e foame, sete, somn etc, o carte in care fragmentele autobiografice se amesteca subtil cu fictiunea, dand nastere unui roman de succes. 

Cartea Shantaram poate fi cumparata de pe site-ul editurii ALL. 

Daca doriti sa aflati cum poate un detinut evadat dintr-o inchisoare de maxima securitate din Australia sa ajunga mare gangster in Bombay, daca vreti sa cititi o poveste completa despre dragoste, razbunare, curaj, riscuri, dezamagiri si sperante, Shantaram este romanul potrivit. Alaturi de Linbaba (Shantaram), personajul principal al cartii, am suferit iubind-o (si nu prea, eu personal) pe Karla, am luptat pe strazile din Bombay si in muntii din Afganistan pentru Khader Khan,

Ceai in Sahara, de Paul Bowles

Ceai in Sahara este o carte scrisa de Paul Bowles. Este povestea a trei calatori (sotul, sotia si un prieten comun) care viziteaza Africa de Nord dupa al Doilea Razboi Mondial. Cititorul are parte de niste descrieri generoase ale desertului, ale obiceiurilor locale, ale oraselor si satelor prin care cei trei poposesc. Personajele, desi nu intotdeauna placute, reusesc sa mentina atentia treaza pe intreg parcursul cartii, atat prin gandurile pe care le au, cat si datorita aventurilor prin care trec Port, sotia sa Kit si Tunner, pe rand sau impreuna. 
La un moment dat, Port asculta in cortul unei dansatoare oarbe o poveste. Ceai in Sahara:
"Outka, Mimouna si Aicha se indeparteaza incet de caravana, cu tava si ceainicul si paharele lor. Ele se vor uita dupa cea mai inalta duna, ca sa vada toata Sahara. Apoi vor face ceaiul. Ele merg timp indelungat. Outka spune: <<Vad o duna inalta>> si ele merg pana acolo si suie pana in varf. Atunci Mimouna spune: <<Vad o duna acolo. E mai inalta si putea vedea pana in Salah de pe ea>>. Asa ca merg la ea, si e mult mai inalta. Dar cand ajung in varf, Aicha spune: <<Uite! Acolo e cea mai inalta duna. Se vede pana la Tamanrasset. Acolo locuieste acel Targui (de care erau toate indragostite - nota bloggerului)>>. Soarele s-a urcat pe cer si ele au mers mai departe. La amiaza le era foarte cald. Dar ele au ajuns la duna si au urcat si au tot urcat. Cand au ajuns in varf erau foarte obosite si au spus: <<O sa ne odihnim putin si apoi o sa facem ceaiul>>. Dar intai au asezat tava si ceainicul si paharele.