joi, 23 februarie 2017

Totemul lupului, carte scrisă de Jiang Rong

Totemul lupului, carte scrisă de Jiang Rong. 

Puteti da clic pe link pentru a citi recenzia. Unii dintre cititorii mei, probabil influentati de faptul ca am scris, la un moment dat, ca nu e o carte pe care sa o citesti in cateva ore, s-au speriat si au spus ca nu ar putea citi asa ceva, ca prefera cartile usoare, bune de citit in metrou sau in cateva ore, pe plaja. Vreau sa cred ca pe acest blog, unde scriu despre carti, oamenii nu se sperie atat de usor, ba chiar prefera o lectura mai interesanta, care sa ii starneasca, sa le trezeasca dorinta de a afla mai multe despre tot ceea ce Totemul lupului scoate la lumina, fie ca este vorba despre obiceiuri stravechi ale mongolilor, fie despre ecologie, fie despre Revolutia culturala, fie despre lupi si caini etc. 

Pe acest blog am ales sa nu scriu o recenzie, ci numai cateva citate extrase din cartea Totemul lupului. 

"La originea vietii mamiferelor, milioane de spermatozoizi au pornit o lupta crancena in jurul unui ou si au pierit in valuri. Doar cei care s-au miscat, dar nu s-au luptat, care au inotat, dar n-au atacat, au fost grabnic eliminati din competitie si apoi din trup. Si spermatozoidul cel mai tenace si mai neinfricat care a calcat pe cadavrele fratilor sai, care a luptat cel mai aprig si s-a dovedit cel mai nemilos, a reusit sa patrunda in ou, pentru ca din aceasta unire sa rasara embrionul unui om: o noua viata. La randul lui, oul secreta otravuri tocmai pentru a-i elimina pe cei mai slabi si mai lipsiti de puterea de a lupta. Viata apare din lupta, lupta este esenta vietii."

"Cum poate lupul sa fie crescut de om? Sa traiasca alaturi de caini? Ce e cainele in comparatie cu lupul? Cainele mananca murdaria omului, pe cand lupul mananca hoitul omului. Cainele care mananca mizeria de om este sclavul acestuia; lupul care ii mistuie cadavrul este un zeu care-i duce spiritul in cer, la Tengri. Lupul si cainele traiesc sub acelasi cer, pe acelasi pamant, dar crezi ca-i poti tine laolalta?"

"Poate ca acesta era ultimul lac cu lebede ce ramasese strain de zarva oamenilor si, pastrandu-se asa cum fusese la inceputuri, ultima gura de rai de pe fasia de stepa de la frontiera nordica a Chinei. Caci odata ce oamenii cu caii lor aveau sa se aseze prin aceste locuri, nevinovatia si minunatia acestui peisaj aveau sa piara, si atunci nimeni nu va mai putea veni pana aici sa priveasca acesta imagine de inceput de lume."


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu